Un Oşean pentru traversarea unui ocean. De asta a fost nevoie în barca cu vâsle care a reprezentat România într-una din cele mai dure şi solicitante curse pe apă, care a presupus traversarea Oceanului Atlantic. Iar echipajul care l-a avut drept căpitan pe Vasile Oşean, de 39 de ani, originar din Fălticeni, a reuşit să ducă la bun sfârşit misiunea într-un stil de mare campion, reuşind să bată vechiul record al cursei cu mai bine de şase zile. Au realizat această traversare în 38 de zile, 14 ore şi 32 de minute, asta deşi la începutul cursei mulţi nu le dădeau nici o şansă să ajungă la finiş, în Antigua.
Iar cei 5.300 de km parcurşi în această cursă temerară le-au adus şi multă suferinţă. Aflat în mijlocul oceanului, Vasile s-a confruntat de mai multe ori cu probleme serioase, care i-au pus în pericol chiar şi viaţa.
„Acolo se moare liniştit în fiecare clipă de neatenţie, şi am avut suficiente momente când era să nu mai întoarcem, iar în momentul respectiv se reaşază motivaţia şi nu te mai gândeşti la copii, te gândeşti doar cum să supravieţuieşti”, a rememorat Vasile Oşean.
Unul din aceste momente a fost când Vasile a fost aruncat în apele îngheţate ale Atlanticului şi a reuşit să revină în barcă doar pentru că era asigurat. S-a ales cu o tăietură adâncă la picior pe care şi-a cusut-o singur şi a continuat să vâslească. A făcut-o şi când s-a ales cu o rană urâtă la coccis, iar pentru a-şi pune ciorapii în picioare era nevoit să stea întins pe spate.
A avut de înfruntat valuri înalte cât un bloc cu patru etaje, o nouă probă în care voinţa i-a fost pusă la încercare.
„Am avut 13 ore continuu de stat pe punte în furtună, beznă totală şi trebuia doar să anticipez din ce parte va veni valul respectiv imens şi să aşez barca în aşa fel încât valul să fie din spate. Iar pe ocean, un val nu vine niciodată singur, vine cu fraţi, surori şi toate neamurile. A fost o noapte în care nu am avut timp să mă gândesc dacă voi muri, mă gândeam cum fac mai bine să supravieţuim”, şi-a amintit Vasile Oşean.
Nimic nu i-a clintit moralul de fier, iar în momentele de pauză, când la vâsle se aflau colegii din celălalt schimb, se încuraja de unul singur. „Mi-am propus să ajung în Antigua şi acolo voi ajunge. Şi nu oricum, ci vultur, nu găină plouată într-un colţ de barcă”, sunt cuvintele cu care Vasile Oşean s-a motivat în timpul cursei.
Emoţii mari acasă şi rugăciuni pentru Vasile
În timp ce Vasile vâslea în imensitatea Oceanului Atlantic, acasă îngrijorarea era la cote maxime. Soţia, Laura, şi cei doi copii, Maria, de 8 ani, şi Paul, de 10 ani, l-au însoţit virtual în cursă. Aveau o hartă şi îşi imaginau cam unde este barca şi ce se întâmplă în acele momente.
„Au fost 38 de zile care cuantificate pot spune că au durat mult mai mult de 38 de zile, pot spune că am traversat şi eu odată cu el Oceanul Atlantic”, a mărturisit Laura Oşean.
Şi cât Vasile se lupta cu valurile oceanului, părinţii de acasă nu au contenit să se roage. Pentru Aurica Oşean, mama lui Vasile, timpul a căpătat alte dimensiuni şi parcă stătea pe loc.
„Când m-a anunţat că pleacă în această cursă nu am fost de acord şi m-am supărat, dar mai apoi am aflat că este vorba de o cauză nobilă, că strânge bani pentru copiii în suferinţă şi m-am mai liniştit. Am vorbit şi cu un preot, care mi-a spus că va fi vegheat de Dumnezeu pentru că face un lucru bun”, a povestit Aurica Oşean.
Chiar şi aşa, pentru mama lui Vasile clipele au trecut cu greu, mai ales după ce a reuşit să discute telefonic cu fiul ei şi acesta i-a oferit câteva detalii despre cursă.
„Am reuşit după trei zile să vorbesc cu el şi l-am întrebat cum a fost, şi el a spus: <Imaginează-ţi că vine peste tine un bloc de patru etaje>. Când mi-a spus asta am crezut că mi se duce pământul de sub picioare. Îmi făceam rugăciunea şi apoi mă culcam, dar abia reuşeam să adorm”, a mai spus Aurica Oşean.
Acţiuni derulate în scop umanitar
Prin traversarea Atlanticului, Vasile şi partenerii săi au avut ca scop strângerea de fonduri pentru centrul medico-social Hospice Casa Speranţei, de la Adunaţii Copăceni. Au adunat deja peste 500.000 de lei, bani care au fost deja folosiţi. Şi cum Vasile Oşean este de părere că acest centru poate funcţiona dacă se vor strânge bani şi în continuare, anul viitor şi-a propus nu doar să meargă, ci să câştige cea mai dificilă cursă de anduranţă de pe uscat, în Patagonia.
„Este o cursă în care trebuie să parcurgem circa 700 de km în 10 zile. Cu 24 de ore înainte de începerea cursei primim o hartă şi o busolă şi traseul îl facem cum credem noi de cuviinţă. Din echipă fac parte trei bărbaţi şi o femeie şi în aceste luni ne-am antrenat şi ne-am sudat”, a explicat Vasile Oşean.
Şi cum cursa din Patagonia are şi o latură umanitară, cei care vor să doneze bani o pot face la numărul de sms 8844 şi mesajul TIMP.
„Cei care trimit un sms donează 2 euro şi noi spunem că prin această donaţie de doi euro cumperi timp pentru aceşti copii, timp mai bun de îngrijire, plus timp mai mult de viaţă pentru aceşti copii în fază terminală a vieţii”, a arătat Vasile Oşean.
Traversarea Atlanticului a fost gândită pentru a face parte din anul Centenarului Unirii
A treia dimensiune a traversării Oceanului Atlantic a fost gândită pentru a se finaliza în anul Centenarului Marii Uniri. Chiar dacă plecase de acasă cu o anumită idee despre ceea ce înseamnă patriotism, în lungile zile şi nopţi petrecute pe nesfârşita întindere de apă, Vasile a avut momente de meditaţie şi şi-a redefinit valorile.
„Am descoperit patriotismul din mine, am ştiut ce înseamnă să tremuri de emoţie şi să câştigi forţă în momentul în care te uiţi şi vezi că pala cu care vâsleşti e vopsită cu tricolorul ţării, că ai la mână o brăţară pe care scrie România 100, mi-am dat seama că aceasta este motivaţia mea intrinsecă”, a arătat Vasile Oşean.
Şi patriotismul îl face să tresară de fiecare dată când fetele şi băieţii din echipele naţionale de canotaj ale României câştigă medalii europene, mondiale şi, de ce nu, şi olimpice. Şi asta pentru că Vasile Oşean este implicat serios în fenomenul canotajului românesc, după ce în urmă cu câţiva ani a acceptat provocarea de a reveni în acest sport, în calitate de medic coordonator al celor două echipe naţionale ale României.
Şi pentru că o parte dintre sportivii de succes din canotajul românesc provin din judeţul Suceava, motivele de mândrie ale lui Vasile Oşean sunt duble.
A fost extrem de emoţionat la premierea din cadrul Galei „Top 10 Suceveni” 2018
Premiat al ediţiei din acest an al Galei „Top 10 Suceveni”, Vasile Oşean a dovedit că un asemenea eveniment poate fi chiar mai copleşitor decât Oceanul Atlantic. Emoţia i s-a putut citi în glas în momentul în care a fost invitat în faţa invitaţilor pentru a-şi ridica premiul şi pentru a rosti câteva cuvinte.
„Materialul genetic din care ne naştem este foarte important, dar această importanţă păleşte în faţa socialului, în faţa familiei sau a comunităţii care te şlefuieşte şi care te educă. Sunt, la rândul meu, părinte şi văd cât e de greu să educi pe cineva. Nu pot decât să le mulţumesc părinţilor mei pentru că sunt ceea ce sunt astăzi. Încerc, prin activitatea pe care o fac acum şi prin viaţa de zi cu zi, să inspir”, a arătat Vasile Oşean.
În plus, omul care a învins Atlanticul crede că lucrurile se pot schimba în bine doar prin puterea exemplului şi nu doar criticând.
„Pentru a putea realiza ceva, dă propriul exemplu. Implică-te în societate, fii tu însuţi un exemplu, arată pârghiile prin care se poate şi atunci vor fi, cu siguranţă, şi alţii care să te urmeze”, a concluzionat Vasile Oşean.
Părerea ta