Emil Ursu

0 Omul care a dat viaţă Cetăţii de Scaun a Sucevei şi a ”asediat-o” cu turişti
19 decembrie 2016 la 10:10  •  Ediţia 2016  •  0 Comentarii

Povestea Cetăţii de Scaun a Sucevei, deşi se petrece în spatele unor ziduri medievale, nu începe cu „A fost odată ca niciodată”, pentru că este o poveste care se scrie încă. Pentru cei care nu ştiu, este povestea unei cetăţi care nu a fost cucerită niciodată în urma unui asediu, deşi oştiri impresionante au încercat să-i dărâme uriaşele ziduri.

Istoria şi legendele spun că doar trădătorii i-au deschis porţile în faţa duşmanilor, care au vrut apoi să o şteargă de pe faţa pământului. Au umplut-o cu praf de puşcă şi au încercat să o spulbere în văzduh. În zadar. I-au îmbrăcat zidurile în lemne şi paie şi i-au dat foc. N-au reuşit să o distrugă în totalitate.

Secolele au trecut, boierii, cavalerii şi domniţele au schimbat straiele medievale cu blugi, iar cetatea a început să fie reconstruită piatră peste piatră. Şi a ajuns să fie din nou „asediată”. De turişti, de această dată. Au început să vină cu sutele, zi de zi, îşi aminteşte Marcel Catrinari, unul dintre cei mai vechi ghizi ai Cetăţii de Scaun. ”În perioada estivală, aveam 30-40 de grupuri pe zi”, ne spune ghidul.

Anii au trecut, iar principala atracţie în urbea Sucevei au devenit mallurile. De la zecile de grupuri de turişti de odinioară, curtea cetăţii se golise din nou. Nimeni nu mai „asedia” cetatea lui Petru Muşat şi a lui Ştefan cel Mare, deşi porţile îi erau larg deschise.

Primii cavaleri şi domniţe au reapărut în noiembrie 2006

Supărat că până şi localnicii au ajuns să ocolească cetatea care cândva era mândria Sucevei, că în două zile turiştii terminau de văzut toate monumentele din oraş şi plecau grabnic spre alte zări, un tânăr arheolog ce tocmai devenise director la Muzeul Bucovinei, Emil Ursu, a decis că situaţia asta trebuie să se schimbe. Şi aşa a devenit personajul principal al poveştii noastre.

Pentru că în urmă cu aproape 10 ani, în Cetatea de Scaun a Sucevei au reapărut domniţele, cavalerii, boierii, străjerii şi tot alaiul domnesc. Au început să se audă din nou săbii în luptă, zăngănitul armurilor, tropote de cai, chicote de domniţe, acorduri de trubaduri, menestreli şi truveri.

Era în august 2006. Prima ediţie a Festivalului Medieval „Ştefan cel Mare”. ”A început cu foarte puţin public. Cred că erau 20-25 de oameni în cetate. Festivalul a început dimineaţă, de la ora 10.00, şi evident că cei 20-25 de oameni erau turişti ocazionali, nu suceveni, neapărat. De altfel, nici unii dintre colegii mei de la muzeu nu credeau probabil în acest eveniment”, rememorează Emil Ursu prima zi a primei ediţii a festivalului medieval.

Vestea că Cetatea lui Ştefan a prins din nou viaţă s-a răspândit repede în târg şi, a doua zi, au fost 6.000 de vizitatori. Acesta a fost numărul de oaspeţi al primei ediţii.

Festivalul lui Emil Ursu creştea într-un an cât altele în 10 şi a ajuns să fie cel mai important eveniment medieval din ţară. Parada cavalerilor şi domniţelor, cu care începe de fiecare dată festivalul, este cea mai lungă din România şi se pare că şi din Europa Centrală şi de Sud-Est. Sute de personaje medievale străbat oraşul în drumul lor spre cetate, adunând mii de privitori. Iar anul acesta, la cea de-a 10-a ediţie a festivalului, s-a întâmplat un lucru care i-a arătat lui Emil Ursu că toate eforturile sale nu au fost în zadar. ”Când am ajuns cu parada în cartierul George Enescu a început o ploaie foarte serioasă. Ei bine, publicul nu s-a mişcat, indiferent dacă avea sau nu umbrele”, a spus Emil Ursu, cu emoţie în glas.

A doua zi, spectatorii erau cu miile la poarta Cetăţii. Localnici şi turişti, deopotrivă, şi un alai impresionant de personaje medievale.

Ioan de Ziebenburger, cavaler al Ordinului Paladinilor de Terra Medies, a declarat că de mult nu a mai văzut ”atât de multă lume medievală, adunată împreună”. ”S-a ajuns ca Suceava să aibă cel mai mare festival medieval”, declara public Ioan de Ziebenburger, la ediţia din vara 2016.

Cetatea are propria ei viaţă, pe care o împărtăşeşte cu vizitatorii

Odată cu festivalul, a crescut şi numărul de turişti care au venit să viziteze Cetatea lui Ştefan. Muzeograful Ciprian Popovici ne-a convins cu cifre. În 2005, la cetate au fost 58.728 de vizitatori. Numărul lor a crescut până în 2009, când a ajuns la 77.362. Odată cu începerea restaurării, în 2010, şi cu restricţionarea accesului, numărul vizitatorilor a scăzut până la 42.578, în 2014, pentru a începe din nou să crească după finalizarea lucrărilor până la 130.630, în 2016 (până la începutul lunii noiembrie). În luna august a acestui an au fost 38.480 de vizitatori, ne spune Ciprian Popovici.

Festivalul medieval de la Suceava este o călătorie în timp, cu sute de ani în urmă. De dimineaţă până seara, cu teatru, concerte de muzică şi dansuri medievale, scenete cu lupte, prezentări de arme şi armuri, îmblânzitori de flăcări, dresori de păsări de pradă, turniruri şi multe altele sunt patru zile de istorie în direct, între zidurile fortăreţei medievale.

Poţi crede că povestea se încheie aici, odată cu plecarea ultimului vizitator de la festival. Că până la ediţia viitoare peste cetate domneşte liniştea. Ei bine, nu.

Chiar dacă nu e festival, zi de zi din spatele bătrânilor pereţi de piatră se aud voci. Sunt holograme care apar şi dispar dintre ziduri şi spun istoria cetăţii şi a acelor vremuri, în care te întorci graţie unui senzor sau la o simplă apăsare a unui buton. Zidurile fortificaţiei medievale prind viaţă şi după lăsarea întunericului. Un click şi ai istorie. În imagini şi cuvinte.

Mai trebuie să spunem că restaurarea Cetăţii de Scaun, cu peşcheş luat de la străini, s-a făcut tot în urma iniţiativei lui Emil Ursu. Iar datoria noastră, a tuturor, este să fim străjerii cetăţii, ai moştenirii lăsate de marele voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi să continuăm a scrie povestea. Pentru urmaşii urmaşilor noştri.