Daniela – Luminița Ceredeev

0 Promotoarea voluntariatului în satele de huțuli
19 decembrie 2016 la 10:00  •  Ediţia 2016  •  0 Comentarii

Daniela – Luminița Ceredeev este persoana care de 20 de ani scoate la lumină oameni cu suflet nealterat din satele de huțuli. Fie că sunt copii, părinţi, bunici, cu toţii au un loc aparte în sufletul profesoarei. Ea a devenit în aceşti ani un nucleu în jurul căruia se şlefuiesc copii, se formează caractere, se promovează iubirea, iertarea, toleranţa, voluntariatul.

Drumul iniţiatic al profesoarei de limba şi literatura română şi de religie Daniela Ceredeev a început pe meleagurile Bucovinei în luna mai a anului 1996, când, împreună cu soţul ei, preotul Dan Ceredeev, a venit în satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei, să-şi înceapă cu adevărat misiunea apostolică, slujirea aleasă în folosul oamenilor. A trebuit să înveţe să trăiască şi să gândească precum huţulii, să le înveţe obiceiurile şi chiar câteva cuvinte în ucraineană, pentru a-i înţelege mai bine. Dar cel mai mult a învăţat de la ei generozitatea şi omenia.

„Familia Ceredeev trăieşte ca să facă lucruri frumoase, să facă voluntariat”

Profesoara Ilaria Pușcă, din Vatra Moldoviței, ne-a spus că profesoara Ceredeev este o persoană care impresionează prin dragoste pentru copii, prin dragoste pentru frumos, prin dragoste faţă de ceea ce face. “Eu consider că familia Ceredeev trăieşte ca să facă lucruri frumoase, să facă voluntariat. În satul Ciumârna, familia Ceredeev este un nucleu, un nucleu care aduce frumosul: prima dată în inima copiilor, în inima părinţilor şi în inima tuturor celor care intră în contact cu această comunitate. Familia Ceredeev se implică total: părinţi, copii, şcoală, biserică şi tot ce înseamnă apropiaţi ai dumnealor”, a adăugat Ilaria Puşcă. Ea a întărit faptul că profesoara Ceredeev nu se joacă de-a școala, de-a voluntariatul, de-a familia. „Doamna Ceredeev face lucruri spectaculoase cu care noi, cei din zonă, ne-am obişnuit deja. Este cunoscută în întreaga comunitate şi, de ce nu, în întreaga ţară, prin acţiunile frumoase pe care le desfăşoară”, a subliniat Ilaria Puşcă.

Aproape 100 de voluntari, unii dintre ei traineri care reuşesc să instruiască alţi tineri din ţară

După câțiva ani de şedere pe meleagurile huţulilor, Daniela Ceredeev a realizat că cel mai bine ar fi să construiască şi să investească în oameni, pentru că ei sunt comoara. A început să facă mici proiecte educative, timp în care a realizat ce mare potenţial există la ţară, mai ales în copii, dar şi în adulţii care sunt fericiţi să poată face ceva pentru cei din jur. A urmat constituirea unui grup formal, o organizaţie locală de femei, apoi a unui grup local de tineret şi, în sfârşit, a unei asociaţii care sprijină dezvoltarea comunitară, Asociaţia Proiect Pro Europa.

În acest moment, în jurul profesoarei lucrează aproape 100 de voluntari, unii dintre ei devenind între timp traineri care reuşesc să instruiască alţi tineri din ţară. De fapt acesta este şi scopul profesoarei din Ciumârna, să construiască o reţea de grupuri de voluntari în toată ţara, mai ales în satele în care se crede că nu se poate schimba nimic. Copii, părinţi, bunici, cu toţii au un rol aparte în sufletul profesoarei din Ciumârna.

Mihaela Paşcaniuc, mama a trei copii şi bunica a două nepoţele, este de părere că “pentru noi, nu numai pentru mine, pentru tot satul şi toată comuna, doamna Ceredeev înseamnă o persoană foarte bună, foarte activă. Suntem foarte mulţumiţi cu ceea ce face pentru copii, pentru noi, pentru toată lumea. Totdeauna o avem ca un sprijin. Când avem nevoie de ceva mergem la ea şi niciodată nu suntem refuzaţi, suntem ajutaţi”. Femeia din Ciumârna a mai adăugat că până să vină profesoara Ceredeev în Ciumârna, “nu s-au realizat asemenea activităţi, toţi copiii în colectiv, adunaţi, făcând lucruri frumoase”.

Credinţa, voluntariatul, catedra, feţe ale aceluiaşi întreg

Credinţa, voluntariatul, catedra sunt feţe ale aceluiaşi întreg pentru profesoara Ceredeev. “Credinţa îţi hrăneşte sufletul, voluntariatul îţi dă sentimentul acela care nu se compară cu nimic, că poţi să faci ceva şi poţi să oferi sufletul tău în dar celor din jur, mai mult decât un act de generozitate. Voluntariatul este altceva, e şi convingere, e şi iniţiativă, e şi dedicare, e şi  motivaţie, e multă muncă, e mai mult decât generozitate, iar şcoala, care face educaţie, nu poate trăi fără credinţă, fără voluntariat, fără principiile acelea durabile, respectul de oameni, iubirea de oameni, grija faţă de aproapele şi toleranţa”, a explicat atât de frumos profesoara din Ciumârna.

Relaţia pe care o are profesoara de limba şi literatura română şi de religie cu elevii ei, cu copiii din comunitatea de huţuli, este una specială. Copiii o iubesc şi o respectă. Dacă îi întrebi pe copii despre profesoara Daniela Ceredeev, feţele li se luminează, vezi bucurie şi mândrie că fac parte din grupul de voluntari de la Ciumârna şi îţi răspund fără nici o ezitare: „Ea mereu ne îndrumă spre lucruri bune, face mereu activităţi care nouă ne plac, unele foarte frumoase. Totul vine de la ea. Fără ea n-ar fi nimic”; „Ea este foarte bună şi-i place foarte mult să ajute. Face tot felul de proiecte şi pentru copiii care nu au părinţi, dar şi pentru cei săraci”; „Am descoperit un adevărat exemplu în ea, mă inspiră de fiecare dată şi mă ajută foarte mult, eu nu sunt decisă ce să fac pe viitor şi cred că aceste experienţe mă vor ajuta foarte mult”; „Este un om superb, nu am cuvinte să spun cine este ea pentru mine, este un model, ca o inimă în corp, face toate lucrurile din centru. O iubesc din toată inima”; „Doamna este ca un artist care ne înţelege, nu putem să-i mulţumim prin nici o cale, pentru că noi suntem culorile cu care pictează un tablou minunat”.

„Să înveţe să se ierte pe ei înşişi, şi atunci vor ierta şi celor din jur”

Anastasia, fiica familiei Ceredeev, în vârstă de 18 ani, studentă în anul I la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Bucureşti, face voluntariat pentru că îi place foarte mult. „Este pasiunea mea şi îmi place să-mi dedic timpul liber celorlalţi oameni, în principal copilaşilor. Ambii părinţi sunt modele pentru mine. Tot ceea ce am început să fac, am început să fac datorită lor, pentru că am văzut la ei, am văzut dedicarea cu care fac ei această muncă. Nu există diferenţe. Tocmai de aceea mergem şi la copii cu dizabilităţi şi la Aşezământul de copii <Sf. Ierarh Leontie> de la Rădăuţi, încercăm să-i includem pe toţi, şi asta ne învaţă mama”, a mai spus Anastasia.

Să ai puterea şi înţelepciunea de a-l accepta pe celălalt şi de a înţelege că ţi-a fost trimis, şi nu întâmplător, este foarte important pentru familia Ceredeev. “Ţi-a fost trimis în viaţă, tocmai ca să înveţi ceva din întâlnirea cu el”, ne-a explicat Daniela Ceredeev. Copiilor le trece uşor cu vederea ieşirile, iar de greşelile lor nu se atinge niciodată. “Pentru că toţi greşim, pentru că toţi avem dreptul să greşim şi să învăţăm din greşeli. Dacă mă bucură ceva e faptul că aceşti copii învaţă să-şi recunoască greşelile şi învaţă din ele. Îi încurajez foarte mult să fie prieteni, îi încurajez să spună ce gândesc, într-un fel pozitiv. Nu-i poţi împiedica pe copii să spună ceea ce văd. Sunt uneori lucruri evidente, ce-ar fi să le ascundem sub preş? Nu. Este important să le spunem ceea ce gândim, dar să o spunem într-o formă frumoasă. Şi îmi doresc din tot sufletul să cred că micii mei prieteni au învăţat asta, au învăţat să le spună într-un fel pozitiv, să nu jignească, să nu-i facă pe ceilalţi să sufere. Să fie toleranţi cu ei… Şi le mai spun mereu să înveţe să se ierte pe ei înşişi, pentru micile greşeli pe care le fac, şi atunci vor ierta şi celor din jur”, a completat Daniela Ceredeev, care se află printre cei 10 premianţi ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a V-a, care a avut loc vineri, 16 decembrie, la Conacul Domnesc din Şcheia. La fel ca toţi cei 10 premianţi, merită să fie cunoscută şi apreciată, aplaudată nu doar de câteva sute de oameni, ci de un judeţ întreg, de o ţară întreagă.

“Plâng. Şi îmi permit să plâng în faţa copiilor, şi îi învăţ că emoţiile sunt fireşti”

Daniela Ceredeev este un om deschis, sincer, căruia nu-i este ruşine să plângă în faţa copiilor, să recunoască faptul că varsă lacrimi atunci când simte acest lucru. “Plâng. Şi îmi permit să plâng în faţa copiilor şi îi învăţ că emoţiile sunt fireşti, că a fi om asta şi înseamnă, să ai emoţii, să ai curajul să recunoşti. E adevărat că uneori mi-ar plăcea să mi le pot stăpâni. Uneori mi se par o formă de slăbiciune, dar, în aceeaşi măsură, în momentul în care lacrimile acelea sunt lacrimi pe care le împărtăşeşti cu un copil pe care nu-l mai mângâie nimeni sau un copil care s-a culcat flămând sau un copil care merge pe stradă şi nu are şosete în încălţăminte… lacrimile acelea sunt lacrimi sincere de iubire şi n-ar trebui să facă pe nimeni să se ruşineze”, a spus Daniela Ceredeev.