Totul a pornit de la visul unui copil, într-un mic orăşel austriac. De la o joacă pe o masă din sufragerie, pe care micul impiegat şi-a aranjat-o singur, cu pietre, bolovani şi iarbă din curtea părinţilor. Copilul de atunci a crescut, iar odată cu el s-a făcut mare şi trenuleţul de jucărie. Decorul s-a mutat şi el, din sufrageria casei părinţilor, din Austria, într-o localitate de munte a judeţului Suceava.
De ce e unică mocăniţa de la Moldoviţa
Mocăniţa de la Moldoviţa este astăzi una dintre principalele atracţii turistice ale judeţului, iar acest lucru i se datorează exclusiv unui austriac, Georg Hocevar, cel care în 2005 a preluat ceea ce a mai rămas din calea ferată cu ecartament îngust a fostei mocăniţe a huţulilor, ajunsă în mare parte la fier vechi, după ce aproape un secol a fost folosită la transportul buştenilor din pădure.
„Anul trecut a fost pentru noi un record, 12.000 de bilete vândute, şi pe lângă bilete vândute, foarte multe trenuri speciale pentru iubitori de cale ferată din toată Europa“, făcea un calcul acum câteva luni Georg Hocevar, anunţând că anul acesta numărul turiştilor a fost şi mai mare.
Şi primarul de la Moldoviţa, Traian Ilisei, o recunoaşte: „De la lună la lună, de la an la an, vin foarte mulţi turişti şi vorbesc foarte mult despre Moldoviţa“.
Georg Hocevar a pus din nou mocăniţa pe şine acum zece ani, cu o locomotivă cu aburi şi vagoane recondiţionate în atelierul său din Cruscior, judeţul Hunedoara.
Iniţial, se circula pe un traseu de doar 3,5 kilometri, din cei peste 70 pe care odinioară se cărau buşteni cu vechea mocăniţă. Astăzi, trenuleţul îi plimbă pe turişti pe o distanţă de 12 kilometri, tur-retur, de la Moldoviţa la Argel, la capăt de linie vizitatorii fiind aşteptaţi cu tocăniţă de mistreţ, mămăliguţă, sarmale şi un pahar de afinată.
Aventura austriacului în România a început în urmă cu mai bine de 15 ani, când însoţit de un prieten a venit să vadă liniile forestiere şi bătrânele locomotive cu aburi, dispărute în Austria din anii ‘70.
În România, însă, a găsit doar terasamentele fostelor mocăniţe distruse de indiferenţa autorităţilor şi vândute pe la fier vechi.
Între anii 2001-2005, Georg Hocevar a reactivat patru vechi trasee feroviare, toate în scop turistic, Brad-Ruscior, Abrud-Câmpeni, Covasna-Comandău şi Moldoviţa-Argel.
Dintre toate cele patru linii, mărturiseşte austriacul, cea de la Moldoviţa este unică.
„Dacă vedeţi aici cum sunt fânare pe fiecare câmp, garduri întreţinute, aşa zonă nu veţi găsi în altă parte în România. Nu există loc unde nu este cosit, nu este loc unde nu este pus gard, nu este loc unde nu sunt animale… Îmi place felul în care oamenii de aici muncesc în agricultură, cunosc oameni care au tractor şi folosesc în continuare în agricultură cai, că-s mândri că au animale aşa frumoase, şi apreciez această idee, că oamenii ăştia sunt pasionaţi de viaţa lor şi de istoria şi trecutul lor cum sunt eu pasionat de calea ferată“, mărturiseşte Georg.
„Doarme unde-l pui, mănâncă ce-i dai“
Ioan Popescu este mecanic pe locomotivă la Moldoviţa de 35 de ani.
Nelu, cum îl strigă apropiaţii, a prins vremurile când pe linia mocăniţei se transportau buşteni din pădure, iar acum îi plimbă pe turişti, fiind cel mai fericit când are cât mai multe vagoane pline după el.
Mecanicul şi austriacul au devenit buni prieteni, iar întotdeauna când Georg vine singur la Moldoviţa trage acasă la nea Nelu.
Românu-i gazdă bună, iar musafirul nepretenţios.
Părerea ta