Preotul pompier

În toamna anului trecut, în urma unui incendiu devastator, şase gospodării din Cornu Luncii au fost distruse de flăcări, iar preotul Florea şi-a pus în cap să facă rost de o maşină de pompieri pentru comunitate. Autorităţile din comună i-au spus că nu sunt fonduri pentru asemenea achiziţie, însă de câteva luni faţa bisericească şi-a văzut dorinţa îndeplinită.
Nu prin vreo minune dumnezeiască, ci cu banii jos.

„De sus nu mai pică nimic în ziua de azi”

Preotul Florea şi-a vândut tractorul personal şi cu banii strânşi a cumpărat tocmai din Franţa o maşină de pompieri la mâna a doua, a treia … funcţionează, ce mai contează.
Preotul nu s-a mulțumit numai să cumpere mașina roșie cu girofar. S-a urcat la volan şi a cerut sprijinul Inspectoratului pentru Situații de Urgentă Suceava, iar în scurt timp a reușit să o doteze complet.
A găsit prin sat mai mulţi voluntari care să-l ajute în cazul vreunei nenorociri şi a făcut rost şi de echipamente.
A intervenit până acum la 13 incendii, iar tot satul e mândru acum de preotul lor pompier.

“Ar trebui ca fiecare să se gândească dacă poate face ceva pentru comunitate, să se ostenească şi să nu aștepte de sus, pentru că de sus nu mai pică nimic în ziua de azi”, ne învaţă părintele.
În curtea gospodăriei sale, şi-a amenajat şi o sursă de apă pentru ca la un incendiu mai puternic să nu fie nevoit să meargă să „facă plinul” până la râul Moldova şi să piardă astfel minute preţioase, care pot face diferenţa în cazul vreunei nenorociri.

Când nu merge cu maşina la incendii, îi mai ajută pe oamenii din sat: „Cum spuneam când am luat-o: să nu trebuiască să stingem focul, ci să udăm florile şi tot este important. Enoriaşii au fost bucuroşi pentru că nu ai nevoie numai de a stinge incendii de o maşină de pompieri … Părinte, am nevoie de maşină să-mi cureţi o fântână, Părinte, am nevoie de apă, fecioru îşi toarnă temelie la casă…” Cât despre bani: „Toate astea sunt făcute voluntar şi fără bani, orice intervenţie cu maşina de pompieri, eu nu am acceptat nici un leu de la nimeni.”

Despre preotul Gabriel Puiu Florea se pot scrie pagini întregi. Are în curtea gospodăriei un atelier de tâmplărie şi unul de fierărie. Îşi suflecă marginile de la sutană şi se apucă de treabă: „M-a rugat un bătrân să-i fac o coadă de topor. Cum să nu îl ajut …”

L-am lăsat pe şantierul noii biserici pe care o ridică acum în sat, pentru că cea veche e în stare avansată de degradare.
„Vă spun eu că o să vă întoarceţi la Cornu Luncii, să vedeți o biserică unicat”, ne strigă părintele la plecare.