Dorin Goian

0 Modelul de seriozitate şi bun-simţ
19 decembrie 2016 la 10:40  •  Ediţia 2016  •  0 Comentarii

Dorin Goian este, fără nici un fel de îndoială, cel mai titrat fotbalist sucevean din toate timpurile. Pe alţii, Dumnezeu i-a înzestrat, din naştere, cu talent cât cuprinde. Pe Dorin, nu. Lui i-a dat perseverenţă, voinţă, putere pentru a putea munci pe brânci şi răbdare pentru a se putea bucura de roadele eforturilor depuse. Şi i-a mai dat o sămânţă de bun-simţ, pe care părinţii au ştiut să o cultive în cei şapte ani de acasă. Şi, având alături, pe drumul vieţii, toate aceste calităţi, Dorin a ajuns astăzi un model. Despre cum să reuşeşti în viaţă prin muncă, perseverenţă, voinţă şi bun-simţ. Un model pentru orice tânăr care vrea să-şi clădească o carieră de succes. Şi nu doar în sport.

„Jucam fotbal de dimineaţă până seara, ne hrăneam cu fotbal”

S-a născut pe 12 decembrie 1980, în Suceava. Mai are trei fraţi şi trei surori. În total, şapte copii. Cu toate astea, după cum îşi aminteşte Dorin, „nu ţin minte să îmi fi fost greu în copilărie. Tata era electrician, mama croitoreasă, oameni simpli şi muncitori, care se asigurau să nu ducem lipsă de nimic. În vacanţe, dacă stau să îmi amintesc, nici nu prea ne trebuia mâncare. Jucam fotbal toată ziua, de dimineaţă până seara. Câteva felii de pâine unse cu ceva erau de ajuns. În rest, ne hrăneam cu fotbal”.

Cei doi fraţi mai mari i-au insuflat, probabil, dragostea pentru fotbal. Liviu, cel mai mare dintre fraţi, a fost fotbalist la CSM Suceava, Selena Bacău şi Debreceni VSC. Alt frate, Gigi, şi el mai mare ca Dorin, a jucat tot în Divizia A, la Foresta Suceava. E drept, doar 23 de meciuri. Cel de al patrulea frate al familiei Goian, Lucian, mezinul, este încă în activitate şi evoluează la Mumbai City, în India.

Cu fotbalul într-un cadru organizat Dorin a făcut cunoştinţă încă de la vârsta de 8 ani, când tatăl său l-a dus la grupele de juniori ale echipei Bucovina Suceava. Îşi aminteşte ca ieri acea zi: „Eram în pantofi de stradă, nu ştiam că o să mă bage la joc chiar din prima zi. Antrenor era Constantin Băltăţeanu. Am intrat direct la joc, ca vârf. Orice copil începe ca vârf, vrea să dea goluri. Am dat atunci două goluri, aşa, în pantofi”.

Datorită calităţilor sale a fost mutat pe postul de libero. La formarea sa, la grupele de juniori, a contribuit şi antrenorul Aurel Constantin. La 17 ani, Dorin Goian a semnat cu Foresta Fălticeni, aflată pe atunci în Divizia B. Era în 1997, an în care viaţa lui Dorin putea lua o cu totul altă turnură.

„Nu bătaia a durut. A durut ruşinea pe care am avut-o faţă de mama mea, faţă de tatăl meu”

În viaţa fiecărui om există o cumpănă, un moment de cotitură care îi poate schimba iremediabil viitorul. La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Dorin. Despre acest moment a vorbit chiar la Gala „Top 10 Suceveni”, atunci când i-a fost înmânat premiul: „Am avut atunci o perioadă mai zbuciumată în viaţa mea, generată de anturaj, de vârstă… Era în vacanţa de vară şi situaţia era mai grea atunci în familie. M-am dus să lucrez în bazar, o lună şi jumătate. Salariul, toţi banii pe care i-am câştigat, i-am jucat la aparate, la jocuri de noroc. Am luat o bătaie mai serioasă de la părinţi. Dar să ştiţi că nu bătaia a durut. A durut ruşinea pe care am avut-o faţă de mama mea, faţă de tatăl meu. În momentul acela, mi-am zis că eu trebuie să joc fotbal, să mă dedic, să muncesc foarte mult pentru a-mi croi un drum în viaţă”.

Şi s-a dedicat. Şi a muncit. A început de jos, de la echipa a doua a Forestei Fălticeni, unde a jucat un sezon.

În Divizia A a debutat pe 5 august 2000, la meciul care a fost şi debutul Forestei Suceava pe teren propriu în prima divizie, cu Gloria Bistriţa. Cum a fost? „Am ieşit cu o oră şi jumătate înainte să vedem terenul. Tot stadionul era plin, arhiplin. Era o senzaţie extraordinară. A început meciul şi în primele 20 de minute simţeam că mă sufoc. Nu mai aveam aer. Emoţiile, presiunea debutului… Însă, încet, încet, am reuşit să-mi revin. Am câştigat cu 2-0. A fost extraordinar”, povesteşte Dorin. Dar amintirile plăcute despre debutul în Divizia A nu se opresc aici: „După meci, după ce am făcut duş, am plecat spre casă. Locuiam atunci cu părinţii mei, pe Mărăşeşti. În drumul spre casă, în Areni, am trecut pe lângă două terase. Erau pline de oameni care fuseseră la meci. Când am trecut pe acolo, s-au ridicat toţi în picioare şi m-au aplaudat. Aşa ceva nu uiţi toată viaţa”.

Regretul că nu a jucat în aceeaşi echipă cu fratele său Lucian

Afirmarea în plan fotbalistic a cunoscut-o la Steaua Bucureşti. Până să ajungă la Steaua, în 2005, a jucat la Ceahlăul Piatra Neamţ şi FCM Bacău.

În sezonul 2005–2006 al Cupei UEFA a devenit al doilea golgheter al Stelei, după Nicolae Dică, cu cinci goluri, marcate cu Valerenga, RC Lens, Halmstads BK, SC Heerenveen şi Middlesborough, toate din careul de 7 metri şi provenite din faze fixe.

Cu Steaua, Dorin a câştigat două titluri naţionale, cele din sezoanele 2004–2005 şi 2005–2006, Supercupa României, în 2006, şi a reuşit trei calificări consecutive în grupele Ligii Campionilor.

A mai evoluat la US Palermo (2009–2011), Glasgow Rangers (2011–2012), Spezia (2012–2013) şi Asteras Tripolis (2013–2016), la aceasta din urmă încheindu-şi practic activitatea fotbalistică.

Pe 18 septembrie 2005 a marcat pentru prima dată în Eternul derbi, Steaua – Dinamo, meci care s-a terminat la egalitate, scor 2-2. În acel meci a fost prima şi ultima dată adversar al fratelui său Lucian. „Nu prea ne-am întâlnit pe teren”, îşi aminteşte Dorin, care ne spunea că a avut o senzaţie stranie când a evoluat contra fratelui său. Regretul celor doi fraţi este, după cum ne-a declarat Lucian, că nu au jucat niciodată împreună, în aceeaşi echipă.

Când pierdea un meci, nu putea dormi toată noaptea

Dorin Goian a evoluat de 69 de ori în tricoul naţionalei României, înscriind şi cinci goluri. Cel mai important este, cu siguranţă, cel înscris împotriva Olandei, la meciul de la Constanţa, în octombrie 2007. A fost unicul gol al partidei, iar reuşita a decis practic calificarea României la Euro 2008. „Am simţit cum tot stadionul pică pe mine”, îşi aminteşte Dorin acele momente.

Într-un meci cu echipa naţională de fotbal a Franţei, disputat în calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010, Dorin Goian a marcat cel de-al 1.000-lea gol din istoria reprezentativei României.

Pe 14 noiembrie 2011, în meciul cu Grecia, scor 3-1, Goian a purtat în premieră banderola echipei naţionale, fiind al 88-lea căpitan al acesteia.

Cifre impresionante, deci, şi la echipa naţională. Cifre la care a ajuns prin muncă şi implicare, după cum reiese şi din ceea ce ne-a povestit soţia sa, Nadia: „Pune foarte mult suflet. Să vă dau un exemplu: când pierde un meci nu poate dormi, se uită pe reluări, se întreabă: <Oare am greşit eu acolo, ce trebuie făcut? Data viitoare voi fi mai bun>. Vă spun că nu exagerez cu nimic când spun că efectiv nu doarme toată noaptea”.

Cam asta e diferenţa între abordarea fotbaliştilor din categoria lui Dorin Goian şi a celor din ziua de astăzi. De aici vine diferenţa între fotbalul românesc de acum ceva ani şi cel de astăzi. Dintre fotbalişti pe teren şi fotbalişti în acte.

S-a întors în Suceava pentru a-şi îndeplini un alt vis

Astăzi, Dorin Goian este un om împlinit, aşezat la casa lui. Este căsătorit cu Nadia, din 2006, şi au doi copii, o fetiţă, Maya, născută la 2006, şi un băieţel, Nectarie Matei, născut în 2010, care joacă fotbal şi, firesc, îşi doreşte să ajungă un fotbalist mai bun ca tatăl său.

După ce şi-a pus ghetele în cui, Dorin nu a putut să stea departe de fotbal. S-a întors în Suceava, locul unde a făcut primii paşi spre fotbalul mare, pentru a-şi îndeplini un alt vis, acela de a conduce echipa locală. Astăzi este preşedintele Forestei Suceava. Altă Foresta, nu cea cu care a debutat în prima ligă.

Venirea lui Dorin în funcţia de preşedinte al echipei s-a simţit în scurt timp. Şi nu vorbim de rezultate, pentru că acestea sunt direct legate de valoarea lotului, dar şi de unele variabile. Instalat în funcţia de preşedinte, Dorin s-a apucat să bată pe la diverse uşi. Lângă Foresta au început să vină tot mai mulţi oameni de afaceri. Nu suficienţi, mai este nevoie de mulţi sponsori. Dar au venit oameni de afaceri care nu se dau în vânt după fotbal. Au fost convinşi de Dorin Goian. De seriozitatea lui. De numele lui, un nume pe care şi l-a clădit prin muncă, seriozitate şi bun-simţ, pe teren şi în afara lui.