„Dă, Doamne, spital!” Rugăciunea unui preot pentru 10.000 de suflete

0
14 decembrie 2015 la 21:00  •  Ediţia 2015  •  0 Comentarii

La parohiile la care a slujit, preotul Gheorghe Saftiuc şi-a suflecat mânecile de la hainele preoţeşti şi, când nu a fost în biserică sau în mijlocul credincioşilor, a tot reparat şi construit pe lângă lăcaşurile de cult. Şi uite aşa, prin voia lui Dumnezeu, a ajuns părintele Saftiuc, în urmă cu aproape 20 de ani, şi la parohia din Dolhasca, unde s-a apucat iar de construit. Dintr-o şcoală părăsită, lăsată într-o stare jalnică, a făcut o casă de copii, pe lângă care a ridicat şi o brutărie, un atelier de tâmplărie, o mică fermă, pentru a le asigura copiilor toate cele necesare. Acum însă mai are o dorinţă: să le redea celor aproximativ 10.000 de suflete din Dolhasca spitalul închis şi abandonat în urmă cu multă vreme.

Era o clădire care se prăbuşea”

“Arăta într-o stare jalnică, nu avea acoperiş, geamurile erau sparte, uşile distruse. Era o clădire care se prăbuşea”, povesteşte părintele.

Preotul nu a putut să privească nepăsător cum clădirea fostului spital se năruieşte de la o zi la alta. Cu binecuvântarea Înaltului Pimen şi cu sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Gheorghe Saftiuc a luat imobilul lăsat în paragină şi şi-a propus să-l redea comunităţii. Să aibă localnicii, dar şi cei din satele învecinate, unde să-şi aline, aproape de casă, suferinţele trupeşti, cum spune părintele.

„Fiind aproape de casa noastră, când s-a închis spitalul, a fost aşa o durere pentru noi, pentru că sunt 27 de km până la Fălticeni, 25 până la Paşcani, 45 până la Suceava, nu e uşor să rezolvi o urgenţă”, poveşteşte soţia preotului, Mioara Saftiuc.

Preoteasa mărturiseşte că părintelui i-a plăcut pe oriunde a trecut să lase ceva în urma lui. „Să se vadă că s-a făcut ceva. Nu pentru mine, spunea părintele, pentru Biserică, pentru urmaşii noştri, să ştie să facă şi ei ceva”.

Lucrările au început în urmă cu aproximativ şase ani, însă planurile iniţiale au fost date peste cap, îşi aminteşte preotul Saftiuc: “Am constatat că nu avea fundaţie… Şi am fost nevoiţi să facem multe subzidiri. S-a săpat la pereţii interiori doi metri lungime, doi metri lăţime şi s-a turnat armătură puternică, ca să poată să reziste, mai ales că ne-am gândit să-l şi mansardăm, să-l etajăm”. Puţinii bani adunaţi s-au dus repede pe materiale de construcţii, astfel că lucrările au fost sistate o bună bucată de timp.

Domne, ar fi o salvare pentru bolnavi”

Visul preotului a devenit şi visul localnicilor şi toţi voiau să vină cât mai repede ziua în care vor şti că au din nou spital.

“Doamne, ar fi o salvare pentru bolnavi”, mărturiseşte Gheorghe Tirdeanu. Are aproape 80 de ani şi a luat parte la construirea vechiului spital.

„Veneau apele pe aici, oamenii mergeau pe scânduri până acolo, dar era spital…Erau doctori, surori, erau oameni de serviciu…tot ce trebuieşte acolo”, îşi aminteşte nea Gheorghe.

Este un preot deosebit”

Părintele Saftiuc spune că fără ajutorul multora dintre localnici, care s-au “molipsit” de acelaşi vis, nu ar fi reuşit să avanseze cu lucrările aşa de mult.

„Este un preot deosebit….Nu mulţi preoţi fac aşa ceva pentru comunitatea în care au slujit. Părintele ne-a impresionat tot timpul cu atitudinea lui de a face, de a veni tot timpul cu ceva nou. Ce părere poţi să ai despre un preot care face totul pentru comunitate, decât una foarte bună”, explica Decebal Dumitru Isachi, viceprimarul oraşului Dolhasca.

Cum va funcţiona viitorul spital

Gheorghe Saftiuc are nevoie acum de fonduri pentru a achiziţiona aparatura medicală şi speră într-o minune. Nu are linişte până când nu va şti răspunsul la întrebarea pe care o tot aude de ani buni: “Când vei deschide, părinte, spitalul?” „Mai ales că media de vârstă este foarte ridicată la Dolhasca, oamenii sunt bătrâni şi bolnavi, au nevoie de acest aşezământ social, spitalul din Dolhasca”, continuă preotul.

Priveşte spre schiţele spitalului şi începe să ne explice: “Spitalul va avea opt saloane cu patru locuri. 32 de paturi. Vor lucra aici un medic, cinci asistente, cinci infirmiere. În total, aproximativ 20 de angajaţi cu tot cu cei de la bucătărie şi administraţie”.

Cum va funcţiona unitatea medicală?

„Am vorbit deja la Casa de Asigurări de Sănătate, la Suceava, şi mi s-a spus că vor plăti un medic şi cele cinci persoane care vor fi asistente medicale, Arhiepiscopia s-a angajat să ne ajute cu plata personalului auxiliar, iar primăria sunt convins că o să ne ajute cu apă curentă, canalizarea şi poate cu energia electrică”, adaugă părintele Saftiuc.

Părintele nu va avea linişte până când nu îşi va vedea visul îndeplinit. Noapte de noapte, după ce s-a asigurat că are ce le pune copiilor a doua zi pe masă şi cu ce-i trimite la şcoală, preotul scoate din nou planul şi schiţele spitalului şi cu pixul în mână caută soluţii.

Când simte că nu mai poate, că nu mai ştie cum să o scoată la capăt, îşi ridică privirea spre cer, cerându-i Celui de Sus o nouă minune.

O minune pentru 10.000 de suflete.

Donații de 270 de milioane de lei vechi la Gala ”Top 10 Suceveni” pentru dotarea spitalului Dolhasca

Componenta de binefacere a Galei ”Top 10 Suceveni”, organizată de Monitorul de Suceava, în parteneriat cu Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Conacul Domnesc şi Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, s-a concretizat la ediția din acest an în suma de 274,5 milioane lei vechi.

Banii vor fi folosiți pentru dotarea spitalului din Dolhasca, închis în urmă cu mulți ani, care a fost preluat, extins și modernizat pentru a fi redeschis și redat comunității de preotul Gheorghe Saftiuc. Aflată pe ultima sută de metri, investiția ar putea fi finalizată în primăvara acestui an, astfel încât de unitatea medicală vor putea beneficia cei peste 10.000 de locuitori din Dolhasca și împrejurimi.

Părintele Gheorghe Saftiuc a fost unul dintre cei zece laureați ai ediției a patra, 2015, a Galei ”Top 10 Suceveni”.